| 1.
|
DEC'URGE, pers. 3 dec'urge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-si avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfăsura. - De4 + curge (după fr. d'ecouler).
Sursă
: DEX'98
(60495)
- dante |
| |
| 2.
|
DEC'URGE vb. 1. a proveni, a reiesi, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecinţă care ~ din alta.) 2. v. desfăsura.Sursă
: Sinonime
( 180597)
- siveco |
| |
| 3.
|
dec'urge vb., ind. prez. 3 sg. dec'urge
Sursă
: DOR
(238329)
- siveco |
| |
| 4.
|
A DEC'URGE pers. 3 dec'urge intranz. 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reiesi. 2) (despre evenimente, acţiuni etc.) A avea loc (într-un anumit mod); a-si urma cursul; a se desfăsura; a evolua. /de + a curge
Sursă
: NODEX
(330960)
- siveco |
| |
|
|